Legea lui Trei

Abordarea Legii lui Trei

La prima lor întâlnire, în primăvara anului 1915, Ouspensky a fost impresionat de cunoștințele lui Gurdjieff, cunoștințe pe care el însuși le căutase fără succes în Orient. Gurdjieff putea explica cele mai misterioase fenomene și reconcilia contradicții aparente între diferite învățături. „Dar totuși”, a spus Ouspensky după una dintre primele lor discuții, ”cel mai important lucru sunt faptele. Dacă aș putea vedea fapte autentice și reale, cu un caracter nou și necunoscut, numai ele m-ar convinge în cele din urmă că sunt pe drumul cel bun.”ⁱ

Un an și jumătate mai târziu, în vara anului 1916, faptele au sosit. Gurdjieff și-a adunat studenții în Finlanda pentru o muncă mai concentrată. Ouspensky se pregătise pentru această adunare efectuând diverse exerciții de respirație, de post și mentale care l-au adus la o stare de tensiune neobișnuită și au pregătit terenul pentru experiențele extraordinare pe care urma să le trăiască. Pe tot parcursul întâlnirii din Finlanda, Ouspensky a trecut prin stări emoționale remarcabil de înalte, stări care au adus cu ele noi percepții și realizări. Aceste stări – descrise în cartea sa În căutarea miraculosului -erau atât de diferite de tot ceea ce experimentase până atunci, încât urmau să producă schimbări permanente în relația sa cu sine și cu cei din jurul său. El a recunoscut că acestea erau faptele pe care Gurdjieff i le promisese mai devreme. Ceea ce lipsise atunci, și era prezent acum, era pregătirea emoțională. „Această stare”, a concluzionat Ouspensky, «care este emoțională, este exact ceea ce nu înțelegem, adică nu înțelegem că este indispensabilă și că faptele nu sunt posibile fără ea.»ⁱ

Peter Ouspensky

Abordarea intelectuală și emoțională a Legii lui Trei

În aceeași măsură, trebuie să ne propunem să stabilim o relație emoțională cu toate ideile acestei învățături, inclusiv cu Legea lui Trei. Pe plan intelectual, studiem necesitatea celor trei forțe. Studiem invizibilitatea și evazivitatea celei de-a treia forțe. Și studiem modul în care diferite variații ale celor trei forțe creează diferite triade. În cele din urmă, însă, centrul nostru emoțional este cel care deprinde gustul octavelor ascendente și descendente. Acesta ajunge să recunoască caracterul diferit al formei, materiei și vieții. Abia atunci Legea lui Trei devine parte integrantă din noi înșine, astfel încât să ne influențeze acțiunile.

Când adunarea din Finlanda s-a încheiat, stările superioare ale lui Ouspensky s-au atenuat, deși nu fără a lăsa o urmă importantă. „Au început anumite schimbări foarte clare în propria viziunea asupra mea, asupra celor din jurul meu și, în special, asupra „metodelor de acțiune””, a relatat Ouspensky după eveniment. „Ele nu erau în niciun fel legate de ceea ce s-a spus în Finlanda, ci au apărut ca urmare a emoțiilor pe care le-am trăit acolo…” „Undeva, foarte adânc în mine, am înțeles principiul ezoteric al imposibilității violenței, adică inutilitatea mijloacelor violente de a obține orice.” ⁱ

Legea lui Trei dictează că orice rezultat nu poate fi obținut decât prin îmbinarea a trei forțe. Relația acestor forțe între ele determină natura triadei. Dacă vreau să vă obțin ajutorul, vă pot forța să mă ajutați, vă pot implora să mă ajutați sau vă pot inspira să mă ajutați. Fiecare reprezintă o triadă diferită pentru atingerea aceluiași scop și, nu mai este nevoie să spun, fiecare va produce un rezultat diferit. Aceasta a fost concluzia lui Ouspensky de la întâlnirea din Finlanda. Aceasta îl va conduce la reevaluarea relațiilor sale cu ceilalți, inclusiv cu propriul său profesor, George Gurdjieff.

În analiza Legii lui Trei, ar trebui să adoptăm, atât o abordare intelectuală, cât și una emoțională.

Peter Ouspensky

George Gurdjieff

Funcția legilor

[GURDJIEFF] “Omul este o imagine a lumii. El a fost creat de aceleași legi care au creat întreaga lume. Cunoscându-se și înțelegându-se pe sine, el va cunoaște și va înțelege întreaga lume, toate legile care creează și guvernează lumea.” ⁱ

Pentru a înțelege Legea lui Trei, trebuie să înțelegem cum funcționează legile în general.

Într-un sat de zece familii sunt necesare puține legi. Primarul poate menține ordinea în persoană. El îi poate cere proprietarului barului să închidă la ora zece pentru a nu deranja vecinii. Îi poate cere florăriței să-și țină câinele în lesă pentru a nu speria copiii. Și îi poate cere fermierului să își țină măgarul departe de piața principală, astfel încât acesta să nu mănânce peisajul grădinii. Într-un sat de o sută de familii, o astfel de guvernare personală devine mai dificilă, iar într-un oraș de o mie devine imposibilă. Guvernatorul nu mai poate cunoaște pe toată lumea pe nume. El trebuie să emită legi pentru a menține ordinea și să numească adjuncți care să aplice aceste legi: fără zgomot noaptea; fără câini fără lesă; fără măgari în piața principală.

Legile permit unui guvernator să mențină ordinea în jurisdicția sa. Cu cât domeniul se află mai aproape de influența directă a autorității sale de guvernare, cu atât mai puține legi sunt necesare. Cu cât domeniul se întinde mai departe de autoritatea sa guvernantă, cu atât are nevoie de mai multe legi.

Primii astronomi care au privit cerul nopții și au încercat să înțeleagă legile care guvernează universul au luat în considerare acest principiu. Ei au văzut o ordine imaculată: luna, planetele, soarele și stelele, rotindu-se în sincronie cu ceasul. Ziua urma fiabil nopții, anotimpul urma anotimpului, într-o ordine fără de care viața pe Pământ ar fi imposibilă. Pentru ei, aceste legi erau dovada existenței unei autorități conducătoare, a unui creator. Și, deși acest creator era departe de înțelegerea umană, oamenii, ca membri ai universului său, puteau observa unele dintre legile sub care trăiau și, indirect, aflau câte ceva despre intenția sa.

Anticii îl vedeau pe acest creator ca pe un trunchi din care creația se ramifica exponențial. Ramurile aflate în contact direct cu trunchiul se bucurau de influența și îndrumarea directă a creatorului. Cele aflate imediat dincolo de ele erau îndepărtate cu un pas. Și pe măsură ce raza creației se desfășura de la ramuri mai mari la ramuri mai mici, extremele ei se îndepărtau din ce în ce mai mult de trunchiul originar, reprezentându-L pe Dumnezeu cu aceeași provocare ca primarul unui sat în creștere. Pentru a menține ordinea, el a trebuit să instituie legi care să asigure continuarea viziunii sale în absența influenței sale directe.

Legea lui Trei a fost una dintre aceste legi fundamentale.

Legea lui Trei ca trinitate

Soarele este zeul vieții organice pe pământ. Acesta îmbăiază natura cu lumină și căldură. Anticii au observat că soarele acționa asupra naturii în trei moduri diferite: spre sfârșitul iernii, razele sale încurajau germinarea; pe parcursul primăverii, susținea lăstarii până când aceștia se maturizau și deveneau plante cu drepturi depline; iar vara, îi ardea până se transformau în praf. Prin urmare, în diferite perioade ale anului, zeul vieții organice se manifesta creator, susținător și distrugător, inspirându-i pe antici să îl personifice ca o trinitate divină.

Pentru ochiul modern, o triadă de zei care supraveghează toate fenomenele pare naivă, cu excepția cazului în care realizăm că reprezintă o lege, nu un fapt. Conform acestei legi a treiului, orice proces la orice scară, fără excepție, este rezultatul acțiunii a trei forțe – pozitivă, negativă și neutralizantă. În cazul influenței soarelui asupra vieții organice, Legea lui Trei se desfășoară în timp: primăvara nu poate veni fără iarnă, vara fără primăvară. Natura nu poate supraviețui fără un echilibru proporțional al creației, susținerii și distrugerii.

[GURDJIEFF] Totul în lume se supune Legii Treiului, tot ceea ce există, a luat ființă în conformitate cu această lege. Combinațiile de principii pozitive și negative pot produce rezultate noi, diferite de prima și a doua, numai dacă intervine o a treia forță.ⁱⁱ

Brahma

Vishnu

Legea lui Trei în hinduism

Brahma, Vishnu și Shiva

Scripturile indiene au personificat Legea lui Trei ca Trimurti: Brahma, Vishnu și Shiva. Intervenția lor asigura reînnoirea perpetuă a cosmosului. Sănătatea cosmosului depindea de un echilibru între bine și rău. Atât timp cât acest echilibru era menținut, existența sa era garantată. Uneori, însă, echilibrul era perturbat, împingând cosmosul în pragul pericolului. În aceste situații periculoase, Vishnu, ca Zeu susținător, a fost responsabil de restabilirea ordinii. El a făcut acest lucru întrupându-se într-o formă terestră potrivită ocaziei.

Poveștile despre regii-demoni care dobândesc o putere disproporționată și perturbă echilibrul cosmic – împreună cu avatarurile lui Vishnu care îi neutralizează cu viclenie – au inspirat cele mai mari epopei hinduse. Detaliile fiecărui mit au variat, însă principiul de bază a rămas același: cosmosul era susținut de combinația adecvată a trei forțe: binele, răul și echilibrul; sau activul, pasivul și neutralizarea. Vechii cosmologi hinduși au observat și au formulat Legea lui Trei.

[GURDJIEFF] Fiecare unitate cosmică independentă, mare sau mică, trebuie să fie compusă din toate cele trei „substanțe-forțe” sacre ale [Legii lui Trei]… și trebuie să le mențină în permanență într-o stare corespunzătoare și echilibrată. Și dacă, dintr-un motiv sau altul, un exces de vibrații ale uneia dintre aceste trei forțe sacre intră în orice prezență, [are ca rezultat] distrugerea totală a existenței sale obișnuite.ⁱⁱⁱ

Brahma

Vishnu

Shiva

Legea lui Trei în iudaism

În contrast cu politeismul hindus, Biblia ebraică sublinia existența unui singur zeu. Cu toate acestea, în orice caz din Biblie, acest zeu unic a jucat invariabil rolul de creator, susținător sau distrugător. Dumnezeu a creat lumea la începutul cărții Geneza, și-a susținut poporul în povestea Exodului și și-a distrus creația în potopul biblic. În conformitate cu viziunea hindusă asupra lumii, lumea biblică a trebuit, de asemenea, să treacă prin aceste trei faze la nesfârșit, fiecare inspirând povestirile care populează întreaga Biblie. Filosofii evrei au observat și au formulat Legea lui Trei.

Ospitalitatea lui Avraam

O anumită povestire din Cartea Genezei prezintă direct această natură triplă. Dumnezeu îl vizitează pe servitorul său Avraam. De-a lungul vizitei, Dumnezeu oscilează între un vizitator unic și unul triplu.

Biblia prefațează această poveste spunând: „Și Domnul i S-a arătat [lui Avraam] în câmpiile lui Mamre; și el stătea la ușa cortului în căldura zilei…” Dar când Avraam se uită în sus pentru a-și vedea vizitatorul, el vede trei bărbați. El aleargă în întâmpinarea lor, și totuși li se adresează ca unei persoane: „Și când [Avraam] i-a văzut, a alergat în întâmpinarea lor de la ușa cortului și s-a aplecat spre pământ și a spus: Domnul meu, dacă acum am găsit vrednicie în ochii tăi, nu te îndepărta, te rog, de robul tău.”

Pe măsură ce povestea se derulează, aflăm că vizitatorul (vizitatorii) misterios(i) al(ai) lui Avraam joacă un rol triplu. Acceptând ospitalitatea lui Avraam și așezându-se la masa lui pentru a mânca, suntem martorii principiului de susținător. Întrebând despre soția lui Avraam și anunțând că aceasta va naște în curând un fiu, suntem martorii principiului creatorului. Și, în cele din urmă, părăsind masa lui Avraam pentru a distruge Sodoma și Gomora, suntem martorii principiului distrugătorului.

Legea Lui Trei în creștinism

Ca trunchi și guvernator al universului, creatorul se bucură de libertate deplină. Ramurile imediate care se divid din el intră, totuși, sub incidența câtorva legi pentru a-și menține intenția și voința. Următoarea ramnificație intră sub mai multe, și așa mai departe, până când ajungem la extremele razei creației, sub cel mai mare număr de legi.

Dacă o forță de la un nivel superior dorește să intervină într-o lume inferioară, ea trebuie să respecte legile acesteia. În caz contrar, intervenția sa va distruge ordinea cosmică. Pământul este poziționat la un nivel relativ scăzut pe raza creației, sub mult mai multe legi decât lumile de deasupra sa. Una dintre acestea este legea planului material. Prin urmare, pentru a interveni în treburile pământului, o forță superioară trebuie să-și asume un corp fizic; trebuie să se întrupeze. Hinduismul a presupus acest lucru prin încarnarea lui Vishnu pentru a restabili periodic echilibrul dintre bine și rău. Creștinismul a presupus acest lucru prin portretizarea figurii sale fondatoare, Iisus din Nazaret, ca o întrupare a lui Dumnezeu.

Dumnezeu Tatăl

Părinții Bisericii primare au văzut în povestea ospitalității lui Avraam o prefigurare a Sfintei Treimi. Artiștii s-au inspirat din scena în care Dumnezeu îl vizita pe Avraam pentru a portretiza Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. La început, ei i-au înfățișat pe cei trei vizitatori ca îngeri așezați la o masă găzduită de Avraam și Sara. Cu timpul, însă, gazdele au preluat o poziție secundară față de vizitatorii lor angelici. În momentul în care Andrei Rublev a pictat versiunea sa a Trinității – o capodoperă a picturii rusești de icoane care va deveni standardul pentru acest subiect – Avraam și Sara au dispărut cu totul. Au rămas doar Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Unul care a devenit Trei pentru a răscumpăra omenirea; versiunea creștină a Legii lui Trei.

Prin portretizarea celor trei îngeri ca fiind identici, Rublev reproduce enigma Genezei: Dumnezeu este unul sau trei? Mai mult, acum că Avraam și Sara sunt absenți, îngerii ar putea fi așezați oriunde. Îngerul din mijloc întinde mâna spre un pahar de pe masă. Acest gest a fost înțeles ca o expresie a dorinței lui Dumnezeu Fiul de a face sacrificiul de a se întrupa și de a răscumpăra omenirea. Prin această interpretare, scena care urmează ar trebui să fie Buna Vestire, în care Maria concepe prin Duhul Sfânt, iar Dumnezeu își asumă forma fizică.

[OUSPENSKY] Legea lui Trei explică multe lucruri care nu pot fi explicate în mod obișnuit, deoarece ne gândim de obicei la o singură forță. Foarte rar luăm în considerare a doua forță, rezistența, și niciodată a treia forță. Cu toate acestea, în orice calcul al acțiunilor este necesar să se ia în considerare trei forțe.^iv

Dumnezeu Tatăl