În căutarea miraculosului este o carte scrisă de Peter Ouspensky, considerată în general drept cea mai cuprinzătoare și sistematică prezentare a învățăturilor lui George Gurdjieff. Din 1915 până în 1918, Ouspensky a luat notițe de la prelegerile lui Gurdjieff, iar cea mai veche versiune cunoscută a unei cărți compilate din aceste notițe datează din 1925. Ouspensky nu a fost niciodată pe deplin mulțumit de titlul În căutarea miraculosului. Inițial, el a intenționat să o publice sub titlul Fragmente dintr-o învățătură necunoscută (nume sub care apare în majoritatea celorlalte limbi). Dar, deoarece o altă carte cu un titlu similar apăruse deja cu puțin timp înainte, a trebuit să fie ales un titlu alternativ. Titlul final a fost probabil inspirat de paragraful de deschidere al cărții, în care autorul explică faptul că „la începutul călătoriei mele am spus că voi «căuta miraculosul»”.

[JOHN G. BENNETT​] „Ouspensky spunea că puterea lui Gurdjieff constă în folosirea cuvântului rostit. Îl numea cel mai bun conferențiar pe care îl auzise vreodată, capabil să transmită unei audiențe, mari sau mici, un sentiment al realității și iminenței temei pe care o expunea, într-un mod pe care nici cel mai talentat conferențiar profesionist nu putea să-l imite. Pe de altă parte, Ouspensky avea o părere proastă despre scrierile lui Gurdjieff și spunea că, atunci când era vorba de cuvântul scris, el putea exprima ideile lui Gurdjieff mult mai bine decât putea Gurdjieff însuși.”

„Mi s-a părut că drumul spre necunoscut poate fi găsit în Orient”, explică Ouspensky la începutul cărții În căutarea miraculosului. Între 1913 și 1914, Ouspensky vizitează Egiptul, Ceylon (Sri Lanka de astăzi) și India. Începutul Primului Război Mondial îl obligă să se întoarcă în Rusia, unde, în primăvara anului 1915, îl întâlnește pe George Gurdjieff. Își dă seama că acest om are cunoștințele pe care sperase să le găsească în călătoria sa spre est. În această etapă, Gurdjieff ține prelegeri în cafenele și pare să se deplaseze între Moscova și Sankt Petersburg. Acestea sunt principalele locații în care se desfășoară În căutarea miraculosului, cu excepția sfârșitului său, când deteriorarea condițiilor din Rusia îi forțează (împreună cu mulți alții) să se îndrepte spre est. La sfârșitul cărții, Ouspensky se stabilește la Londra, iar Gurdjieff se îndreaptă spre Franța.

La aceeași adunare din Essentuki, Gurdjieff prezintă planul întregii lucrări unui mic grup de studenți. El își anunță apoi decizia de a dispersa întregul grup și de a înceta lucrul. Din acest moment, încrederea lui Ouspensky în Gurdjieff începe să se clatine. Când Gurdjieff se răzgândește din nou și îi reunește pe toți câteva luni mai târziu, Ouspensky observă schimbările în direcția muncii lui Gurdjieff și își dă seama de propria imposibilitate de a continua ca elev al lui Gurdjieff.

„Când l-am întâlnit pe Gurdjieff, am început să lucrez cu el pe baza anumitor principii pe care le-am putut înțelege și accepta”, explică Ouspensky într-o întâlnire mult mai târzie, în 1937. „Gurdjieff a spus: „În primul rând nu trebuie să crezi nimic, iar în al doilea rând nu trebuie să faci nimic din ceea ce nu înțelegi”. L-am acceptat din cauza asta. Apoi, după doi sau trei ani, l-am văzut mergând împotriva acestor principii. Le cerea oamenilor să accepte ceea ce nu credeau și să facă ceea ce nu înțelegeau. De ce s-a întâmplat acest lucru, nu am pretenția să ofer nicio teorie”.

[MAURICE NICOLL​] „Când Ouspensky a fost trimis de Gurdjieff în Anglia pentru a începe să predea, acesta i-a dat lui Ouspensky sarcina de a pune în scris învățătura lui Gurdjieff, iar în primele capitole ale cărții În căutarea miraculosului, care aparțin primelor zile ale Lucrării în Anglia, Ouspensky a oferit o portretizare foarte bună a lui Gurdjieff și a modului în care l-a întâlnit și a ceea ce a fost învățat de el.”

[RODNEY COLLIN​] „Potrivit înțelegerii mele, «sistemul» pe care Ouspensky a spus că l-a abandonat în ultima etapă a vieții sale a fost sistemul dezvoltat în «În căutarea miraculosului», sau mai degrabă limbajul și modul de prezentare, forma exterioară a acestui sistem care a trebuit să fie abandonată. Legile și principiile care erau indicate acolo nu pot fi abandonate, pentru că ele sunt legi ale universului însuși.”

[JOHN G.BENNETT​] „Din fericire, Ouspensky a înregistrat și publicat ulterior cea mai mare parte din ceea ce Gurdjieff a predat în cei patru ani în care au fost în contact. În ceea ce mă privește, acest material, pe care Ouspensky l-a folosit pentru propria sa predare în anii 1922-1940, când a avut grupurile sale la Londra, constituie cel mai valoros corpus de idei și metode pe care l-am întâlnit în cincizeci de ani de căutări.”